"În concluzie, o femeie de 64 de ani, care a muncit 45 și și-a plătit dările față de Statul român, diagnosticată cu cancer în ultimă fază, nu a avut dreptul la o moarte decentă, pentru că dr. a refuzat să-i prescrie morfină. Care să fie motivul?"
"Ieri am avut o experienta memorabila cu colegiul medicilor – dupa o reclamatie facuta in 30.05.2012 m-au chemat la discutii in data de 17.10.2012. Cei din comisie joaca o piesa de teatru organizata pe tema “baiat bun-baiat rau” (adica o parte din membri sunt agitati si te acuza iar cealalta parte cu rol impaciuitor, sunt amabili..). Am vazut in sala de asteptare cazurile care s-au desfasutat pe o perioada de aprox 3 ore (apropos sa va alocati timp pentru ca se asteapta, nu se respecta ora programata in citatie). Oamenii care s-au prezentat fara avocat au fost umiliti si injositi. Cred ca prezenta unui avocat ii face sa nu sara prea mult calul. Majoritatea cazurilor aveau avocat."
"MAMA ESTE BOLNAVA DE CANCER OSOS DUPA CE AM STAT DE LA ORA 11-30 PANA LA 22-30 PTR 2 SETURI DE ANALIZE, D-NA DOCTOR A SPUS CA NU E URGENTA CAZUL SI CA TREBUIE SA O IAU ACASA. BUNNN ACUM INTREB EU, CE INSEAMNA URGENTA LA UN SPITAL? SA TE DUCI CU MATELE-N MANA?"
"As vrea sa va cer si eu parerea intr-o problema. In 2011 luna aprilie, am fost sa donez sange la Centrului Regional de Transfuzie Sanguină Craiova, impreuna cu prietenul meu pentru o cauza nobila. Mi s-au facut testele de sange, mi s-a luat tensiunea, si-am donat sange. La aproape doua saptamani, am primit un telefon de la un domn dr. de la Spitalul de boli infectioase Craiova, pt.a mi se cere sa merg la dansul la spital, pt. a face o analiza pentru ca as fi fost suspectata de Hepatita C. Vreau sa va spun ca acel telefon a fost pt.mine ca si cum as fi primit condamnarea la moarte prin telefon. Am innebunit pur si simplu de durere, de intrebari, de invinovatiri…cum era posibil asa ceva ? In ziua aceea m-am si prezentat la spital pt.a mi se recolta sange si pt a fi trimis de urgenta la Bucuresti, pt.rezultat. Cam 8 zile a durat pana a ma anunta tot prin telefon de acelasi doctor, rezultatul analizei, timp in care am crezut ca daca nu mor, sigur voi ceda psihic. Plangeam pana simteam ca imi crapa capul, noptile nu mai dormeam de frica si de cate intrebari fara raspuns le aveam in permanenta in cap…a fost cumplit. Rezultatul analizei care mi s-a comunicat la telefon a fost negativ. Abia atunci doctorul de la infectioase m-a informat ca din cauza substantelor si multor alte cauze posibile, se poate sa se fi produs aceasta gresala grosolana, dupa parerea mea malpraxis, dansul sustinand ca nu cazul meu nu este singurul. Am fost sfatuita sa merg la Centru’ la dna dr. Sevastiana Bran, cu toate rezultatele analizelor pentru a fi scoasa din baza de date cu acest diagnostic cumplit. Dna dr. Bran nu a stat de vorba cu mine, zicandu-mi ca trebuie sa repet din nou analiza, dar de data acesta la Centru, dar de data aceasta pe banii mei. Asa ca am platit-o si am facut-o odata, si tot negativ a iesit. M-am dus din nou la dansa cu aceiasi problema, iar dansa mi-a spus ca pot sa-mi fac si 100 de analize care sa arate ca nu am nimic, ca niciodata in viata asta n-o sa mai pot dona sange, iar eu voi ramane suspecta. Va dati seama ca nu mi-a venit sa cred ca este posibil asa ceva !!! Am intrebat-o cum este posibil sa-mi spuna asa ceva ? Cum poate sa-mi dovedeasca ca acea analiza a fost a mea, daca eu am repetat analiza si mi-a iesit negativ de cate ori mi-a cerut. Nici n-a vrut sa stea de vorba cu mine mai mult de cateva minute, in care imi spunea ca asta este, ca-i pare rau, ca niciodata nu voi mai dona sange, si ca sa ma bucur ca nu am nimic cronic. Cu toate astea, la interval de 6 luni am repetat din nou analiza, dar de data aceasta, dna dr. n-a mai vrut sa stea de vorba cu mine, spunandu-mi printr-o angajata de la Centru, ca mi s-a spus clar raspunsul dnei dr Bran. Nu stiu ce sa fac, si nici acum nu-mi vine sa cred ca in loc sa primesc scuze pt.trauma cauzata, eu am primit inca un cutit, dar de data acesta in spate ? Nu vreau sa cred ca daca un cadru medical vrea sa te omoare cu zile sau daca vrea sa-ti distruga viitorul, are toata puterea si forta data de functia care o are. Nu stiu ce sa fac si cui sa ma adresez."
1. Doare. Tare. pentru ca ma tem ca si eu ca medic, as putea ajunge intr-o situatie similara. Nu de alta, dar nu poti fi chiar peste tot, cu toate rudele, sa dai telefoane si sa verifici toate infirmierele si soferii care habar nu au sa manipuleze un suspect de fractura de femur.
2. Asa cum probabil intuiti desi mintea inca refuza sa creada, nu aveti ce face in aceste cazuri, nu aveti cui va adresa eficient, pe de o parte pentru ca sunt conditiile care sunt, pe de alta ca toti ne-am specializat in fofilare, de la cel mai mic pana la cel mai mare (imi vine in minte "directorul nostru"cu Birlic). In acest sens mi se pare relevanta descrierea plastica a audierilor de la CM facuta de cineva mai sus. Nimeni nu-ti explica de ce esti tu, victima, anchetat. Daca va uitati pe site-ul CM britanic o sa vedeti diferenta de atitudine si de obiective. La noi ideea e sa-l faci pe ala sa se sature, sa nu mai vrea alta data dreptate, de parca dreptatea o vrea pentru tac`su, nu pentru toata comunitatea...
Trebuie explicat omului ca fiecare este supus greselii si in ce conditii greseala lui sau a celuilalt ar putea fi evitata sau este relevanta pentru cazul respectiv. Dar ce spun eu, aceeasi atitudine am vazut-o si in salile de judecata de la tribunal. qed
3. Daca vreti sa faceti ceva, cereti despagubiri. Desigur veti plati taxe de timbru, desigur ca veti avea de alergat, dar macar asa veti constientiza ca nu e treaba CM sau a altcuiva sa va faca dreptate si sa va mangaie pe crestet. Daca cereti despagubiri, avocatii vor fi interesati, CM va fi interesat, medicii vor fi interesati, spitalele vor fi interesate si toata lumea va munci cu sarg atat ca sa se dreaga situatia, cat si sa se previna situatiile potential periculoase. Pentru ca juramantul lui Hipocrate nu e un contract. Si din pacate Legea 95, care este de fapt contractul pacientului cu sistemul... nu mai zic.
4. In cazul cu donarea de sange, personalul trebuia sa respecte "intimitatea si individualitatea pacientului" si eventual protocolul de pregatire si comunicare in cazul anumitor boli (stiu ca exista pentu HIV, nu cred sa existe unul special pt Hepatita C, dar.. era bine sa fi fost aplicat aala care este).
Cand nu stii, ti-e frica, si e normal sa-ti fie. Iar PACIENTUL NU ARE CUM SA INTUIASCA CORECT RELEVANTA INFORMATIILOR pe care i le dai.
Am patit-o si eu in mod similar, cand m-am dus prima data la service dupa ce am luat o masina second-hand, ca sa-mi faca o evaluare, sa vad ce-am cumparat, primul lucru pe care mi l-au spus baietii destepti, e ca "masina a fost lovita frontal, bordul a fost plesnit, apoi lipit si acoperit cu un autocolant". Dupa care tot ei: "dar ce bine e facut, aproape ca nu se cunoaste, probabil ca e facuta la ei in Germania"... no comment. Nu m-am stresat prea mult, ca oricum nu mai conta, dar atunci pe loc m-am infuriat din cauza prostiei lor. Cum poate cineva sa fie atat de obtuz sa faca gafe din astea cu atata seninatate? Uite ca poate...
Asa si cu analizele. Astea moderne sunt foarte sensibile, detecteaza si cea mai mica urma, dar nu neaparat sunt si infailibile, tocmai pentru ca sunt foarte sensibile. Ceea ce inseamna ca destul de multe ies "fals pozitive", situatie in care evident trebuie repetate. Dar pacientul trebuie sa stie de asta de la inceput, nu sa-si stoarca creierul sau sa se grabeasca sa-si faca testamentul.
Cat despre stigmatizarea de facto pe listele centrului de transfuzie... spune-i romanica. Eu am stat cca 2h la coada de doua ori, dupa care m-am lasat pagubas. E drept ca pentru ala care primeste sangele, conteaza daca ii dai si un virus-doi, dar asta ar trebui sa se explice omului mai pe inteles. In vest, cat stai la coada, ai de citit ditamai formularul, nu sa te plimbi de la o coada la alta si sa stai cu urechile ciulite la un difuzor de gara cfr sa te auzi strigat. Asta e respectul fata de oameni si efortul lor; ce sa-i faci, la noi e ieftin sangele - nu e performant businessu`.
Iar daca chiar te mana altruismul, poti merge lejer la alt centru de recoltare, ca se pare ca inca nu stiu unii de altii.
5. Mi se pare corect daca ii spui omului ca "nu e urgenta", el sa zica "Doamne ajuta!"
DE CE NU ZICE? Probabil pentru ca nu l-ai lamurit ce are de facut mai departe. DE UNDE SA STIE EL CE INSEAMNA FAPTUL CA "NU E URGENTA"?!
Daca tu ii spui ca nu are nimic si el zice ca are, cine greseste? Tu, fiindca el ceva are, fie e cu capul, fie nu ai ajuns tu la diagnostic, ceva are. Si daca nu tu ca medic, atunci cine sa-l lamureasca (in scris, ca nu tine minte mai mult de 10%) de lucrurile astea?
6. Cui te adresezi cu plangerea?
Colegiului? Mda..
Conducerii spitalului? Îhâ... io`te-acuș..
Am intalnit odata un tip care i-a vorbit MEDICULUI. Pentru omul de rand asta poate fi dificil, dar pacientul ala a gasit modalitatea de a-i vorbi medicului. Cred ca mai multa treaba a facut cu asta.
Poate ati auzit de "burnout". Si parca am auzit la un moment dat de notiunea de "hipnoza orizontului apropiat" sau pierderea imaginii de ansamblu. Fiind prins in iuresul de zi cu zi, medicul uita adesea ca trateaza un om. De aceea se intampla toate astea, pentru ca nu-i vedem, pentru ca nu ne cucerim pacientii. Preotul cum face? Deoarece cu preotul ne asemanam mai mult decat am vrea unii dintre noi sa credem.
In rest, oameni suntem - sa ne purtam ca atare.
Cu respect,
dr Daniel Ganea
-----------------------------------------------------------
Citeste si articolul:
Medicul tau a facut o greseala, ai vrea sa stii?
-----------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu